Shades of green

Îmi place analogia asta:

Secara > Cornul secarei > Sclerotul ciupercii Claviceps Purpurea > Albert Hoffman > LSD > The Doors & the rest of the hippie like bands > Tool

Ora de la 7 e de cacao. Abia m-am ridicat azi din pat… eram în starea mea de lene tipică, până când mă uit la ceas. Era 6 jumate şi peste 30 de min începeam ora de Info. Lumina aprinsă la baie! Wee, tata încă mai era acasă. M-a dus el la şcoală. Ce aş fi rămas în maşină să mai trag un pui de somn.. aah! Joy! Dar nu, până la urmă m-a lăsat în faţa liceului. Era întuneric, era ceaţă şi un pic de răcoare.
Nu ştiu cum am trecut de ziua asta. Am dormit sau cel puţin schiţat un somn la fiecare oră.
Nici la fumătoare nu puteam să mă duc pentru că ploua.
La 1 şi jumate eram acasă, băgată în pat. M-au trezit pe rând cu telefoanele Mauz, Alina, Alexandra şi Erdin. Cea din urmă convorbire mi-a plăcut cel mai mult. Mâine vin the guys btw
A urmat somn, din nou. Apoi ieşit cu Alexandra.. ceai. Fum şi Joe. Sper ca ziua de mâine să iasă bine, deşi nu prea cred asta =)). Am făcut atâtea planuri încât am început să mă încurc în ele, şi mi se deşiră tot.. Eh, dar nu contează, nimic nu mă poate deprima acum. Am citit postul anterior şi mă bucur că mi se pare ceva străin. O pasă proastă din care am reuşit să ies repede. Dacă nu, îmi mirosea a depresie. Mmm, mă duc la mai mult somn. Noapte Bună!

Am momente de foarte sus urmate apoi de jos (nu foarte). Şcoala a început să îmi stea pe gât… Viaţa pare nedreaptă, ştiu că mi se pare doar. Nu sunt în stare nici să mai citesc, lucru care înainte mă mai tempera. Mă simt dezechilibrată şi nu-mi place. Criză de x, y, z… call it whatever you want. It sucks!

Încă nu am scăpat de melodia asta..: Deep Purple – Anthem
Sper să răsară soarele mâine. Trebuie.

Vai! şi se întâmplă la Galaţi. Ce drăăăguţ şi roz!

Se simţea în plus în casă căci mirosea a vopsea şi a necunoscut.
A stins ultimul chiştoc de ţigară cu regret; sau poate nu era regret, însă asta insinuau ochii lui. Ochii lui.. lentilele orbilor. Stătea ca un manechin pe scaun aşteptând să răsară soarele. Era frig, era întuneric în cameră. Purta un fular demodat şi urât la gât.
Respiram uşor de după perete, să nu stric liniştea atât de mult dorită.

Aş fi preferat adevărul sălbatic în locul cuvintelor politicoase.. dar se schimbase, un pahar de whisky gol.

Ciudat.. simţeam totul ca un joc. Fericită că mai era lângă mine pentru câteva minute.. îmi pansam viitoarea rană. Aşteptam momentul potrivit să ies din casă fără să simtă.

[ Deep Purple • Anthem ]

Pentru că mi-a plăcut ideea lui Cătalin am intrat aici. E simplu, intraţi şi răspundeţi la întrebări. Am 7 copaci până acum.

The guys are back in town.

Via: Utopia

Mâine mă duc la deschiderea anului şcolar. Abia aştept să termin cu liceul.

Am o obsesie:

A Perfect Circle – Ashes To Ashes (David Bowie cover)

Later edit:

This one is for Ionuca, even tho la comments nu se vede :

Da, ştiu. Pun paie pe foc. Vorbeam cu Alex pe Y!m şi în acelaşi timp citeam bloage. Văd aici ceva despre cocalari şi cioc. Dă link aici (later edit: Zoso a scos postul) şi de aici văd link spre blogu’ lui Alex. Apoi îi zic că se vorbeşte pe net despre el. Încerc să mă abţin de la comentarii. Toată chestia asta a dus la ultimul post al lui Alex.

Avem nevoie de o minte liberă şi de o voinţă de fier ca să nu mai existe animozităţi între oameni.
Ştiu că nu trebuie să judec pe nimeni. Că ceea ce mie mi se pare bun altuia i se poate părea rău.
Ştiu că nu există normal. Ştiu că există mai multe realităţi care uneori se intersectează şi provoacă războaie. Ştiu că nu trebuie să judec pe nimeni. Că trebuie să gândesc mereu şi din perspectiva altora, să-i înţeleg şi să-i accept aşa cum sunt.. (Uneori e foarte greu să te controlezi şi să nu comentezi, i kinda never manage that) în acelaşi timp să respect ceea ce gândesc eu.
Azi simt că înţeleg lumea, că totul e relativ. Pace.
Sunt prea departe..

[ PJ – Thin air ]

It’s a recooord

Am zis că o să scriu despre ultima mea “călătorie” din vara asta.. şi mă ţin de cuvânt acum..

Joi, 31 august 2006

- Alerg toată ziua cu Puscifer după cort, saci de dormit şi izoprene. Marian ne salvează.. apoi stresată că Flo’ nu a scos banii de pe card din cauza mamei lui, mă duc să-l ajut să ducă munca de lamurire. Reuşim. Fac bagajul şi pe la 20.00 mă pun să dorm un pic. Yeah right. Pe la 21.00 mă întâlnesc cu Alexandra să mergem la Puscifer.. că acasă nu mai puteam sta. Normal că era prea boring în casă iar trenul nostru era la 02.30, parcă. Ajungem in Flor, aşteptăm pe George şi pe Flo’ şi bem, cântăm. Eram toţi foarte fericiţi, mai ales pentru ca nu am ştiut mai niciunul dacă o să mergem sigur, până în ultima clipă. Read the rest of this entry »

Ca să nu stau acasă azi, am zis să îmi duc fundul până pe plajă să văd ce se întâmplă.. cause I gotta know everything. Se întâmplă primul nostru Motor Fest.. sau aşa a zis nenea de la Hathor. Cică mai toate oraşele au tradiţie în chestia asta iar noi duceam lipsa. Bine că se cântă.

Azi am văzut Y-Grec (Galaţi, o brânză), şi m-a apucat durerea de cap.. habar nu am cine le-a dat drumul pe scenă, but whatever, că au urmat Hathor (Galaţi, swedish death metal) şi s-a compensat. Urmau Altar, dar după ce i-am văzut la Stufstock, am zis pas. Mâine e Thunder (Bucureşti, habar n-am ce cântă), Voyager (Galaţi, sună bine), trupa lu’ Coman, & AIA (Cluj). Then.. noo, omg not again.. Subscribe (Ungaria).. ăştia de care nu mai scăpam la Stufstock.

Bine că e bere (nu-mi vine să cred că zic asta), rock şi lume cunoscută..uhm şi motoare

Ah, my big surprise a fost să mă întâlnesc cu Teo & Alex la fest. Normal că Teo făcea poze.

Your Personality Is Like Cocaine

You’re dynamic, brilliant, and alluring to those who don’t know you. Hyper and full of energy, you’re usually the last one to leave a party. Sometimes your sharp mind gets the better of you… you’re a bit paranoid!

What Drug Is Your Personality Like?

Am văzut şi auzit prea multe chestii despre Roşia Montană şi apoi despre Vama Veche, de la cunoscuţi şi de la necunoscuţi. Că să le salvăm, să le lăsăm în pace că nu mai merg salvate şi etc. Am putea să dezbatem despre asta mult şi bine. Suntem oameni şi am cam invadat toate locurile care înainte erau naturale şi neatinse de comercialul nostru.. şi într-un fel sau altul exclusiviste. Concertele astea, sau mai pretenţios zis: protestele, nu sunt decât un alt motiv pentru ca tinerii să se distreze, trupele să se facă cunoscute, toate astea ascunse sub o cauză nobilă. E bine că se întâmplă d-ăstea însă hai să nu ne mai dăm drept sfinţi. Îmi pare rău că unii chiar cred că se poate salva ceva doar pentru că ai adus nişte adolescenţi terbilişti într-un loc unde nu ar fi venit dacă nu vedeau la TV despre el. Nu realizăm altceva decât să facem impresii şi să judecăm. Avem degetul băgat adânc in fund şi ne facem că suntem culţi şi buni. Mi-e silă. Ştiu că sunt incoerentă momentan, dar promit să mă redresez.

M-am întors azi acasă de la Vama Veche/Bucureşti. O să scriu despre “călătorie” într-un post următor, după ce primesc pozele de la Simona.

Comments are closed.