Fragment

Se simţea în plus în casă căci mirosea a vopsea şi a necunoscut.
A stins ultimul chiştoc de ţigară cu regret; sau poate nu era regret, însă asta insinuau ochii lui. Ochii lui.. lentilele orbilor. Stătea ca un manechin pe scaun aşteptând să răsară soarele. Era frig, era întuneric în cameră. Purta un fular demodat şi urât la gât.
Respiram uşor de după perete, să nu stric liniştea atât de mult dorită.

Aş fi preferat adevărul sălbatic în locul cuvintelor politicoase.. dar se schimbase, un pahar de whisky gol.

Ciudat.. simţeam totul ca un joc. Fericită că mai era lângă mine pentru câteva minute.. îmi pansam viitoarea rană. Aşteptam momentul potrivit să ies din casă fără să simtă.

[ Deep Purple • Anthem ]