Finalement! Am reuşit să termin de citit America şi Castelul de Kafka. Zic reuşit, pentru că de când a început şcoala, tipul alocat cititului de bună voie a fost din ce în ce mai puţin. Franz Kafka.. am ajuns să am o relaţie specială cu el. Impropriu spus relaţie, da fie. Încerc să găsesc ceva din personalitatea lui în fiecare pagină, ca o femeie ahtiată să ştie cât mai multe despre soţul ei. E inutil să fac asta, rareori găsesc ceva care să ducă la autor şi nu la personaje. E imparţial, precis şi totul decurge natural într-o lume absurdă. Mă face să îmi caut un loc în societatea lui bolnavă. Il est fascinant. Îl iubesc pentru că e simplu şi în acelaşi timp complex. D00h! Sunt fată, şi în 80% din cazuri, fetele sunt romantice incurabile. Fac parte din majoritate.
Mi-ar plăcea să pot scrie ca el, sau cel puţin să pot înnoda o poveste atât de rău încât lumea să uite de unde a început, şi apoi.. într-un mod înfricoşător de natural, să o explic logic.
E cam imposibil, până la urmă m-aş pierde în chestii romantice & clişee. Uhm, sau poate nu, însă mi-ar fi al naibii de greu să mă abţin!

Fui azi la bibliotecă şi mi-am luat Amélie Nothomb - Biografia foamei, Franz Kafka - Procesul şi încă două cărţi de Virginia Woolf (Trei Guinee şi Camera lui Jacob). Timp să fie.

Noapte Bună!