Bad toothie
Mi-e frică de dentişti, mereu mi-a fost frică de ei. Tocmai d-asta acum ceva timp, am decis să îmi scot singură o măsea. Everything went peaaachy.. doar că nu prea am scos-o bine, rămânând două bucăţele mici înfipte în carne. Normal că nu am suflat nicio vorbă alor mei, aşteptând ca bucăţelele să cadă singure. Right. Big mistake.
Mă mai enervau din când în când însă nu atât de mult încât să mă duc la dentist şi să îmi facă injecţie sau mai ştiu eu ce chestii satanice.
Duminică.. pains. Luni, pains. Marţi abces. Really BIG pains. Ai mei nu erau acasă şi am decis să mă tratez singură cu Special Old Canadian a lu’ dad. Right! Another big mistake. M-am ameţit bine.. apoi m-am decis să îi sun pe ai mei şi să le zic.. Antibiotice nu am putut lua.. cuz of the alchool, so I had a sleepless night. PURRFECT! O durere intensă şi constantă pe care nu poţi să o ignori.. iar după patru ore începi să delirezi şi să te enerveze orice chestie măruntă.
De dentist tot nu am scăpat şi azi i-am făcut două vizite. Mă mai duc şi mâine dimineaţă. Momentan nu am voie afară.. cică nu cumva să se agraveze.. Să mă mai plâng? Cred că e de ajuns.
Ha..
Found this on TOOL Army, cute.
“God’s Will?
On Laura Schlesinger’s radio show recently, she said that, as an observant Orthodox Jew, homosexuality is an abomination, according to Leviticus 18:22, and cannot be condoned under any circumstance. The following response is an open letter to Dr.Laura, penned by a US resident, which was posted on the Internet.
Anima
Ochi, nas, gură, urechi, păr, gât, mâini, sâni şi restul, sunt aici! Suflet. Suflet!! SUFLET! Lipseşte. Corpul ăsta mai are destulă energie pentru încă o viaţă, dar suflet.. nici urmă de suflet. Paradoxal este considerat un corp model, destul de simetric şi armonios. Oamenii au impresia că şi caracterul corpului ăstuia e la fel de echilibrat ca şi aspectul fizic. Oamenii.. ce ştiu oamenii? Nimic. Mă duc să dorm. Depeche Mode – Lilian
Se zice că sufletul este nemuritor. Încep să fiu sceptică. Sufletul ăsta despre care vorbim şi care lipseşte cu desăvârşire, a fost dizolvat.
Lucruri ce se aseamăna cu derivaţii petrolului l-au micşorat în fiecare zi.. şi în locul lui a rămas nimic. Un nimic gol.
“Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” Matei 16:26. Desigur interpretarea pe care i-o dau eu pasajului diferă de cea a lui Matei, but what the Hell? E o lume a contradicţiilor.
8->
Nisipul să fie ud
Iar marea un pic amară
Nisipul să zgârie lin
Iar marea să fie murdară.
M-a apucat melancolia azi.. remembering the summer days.
….
Ce-mi place să stau întinsă pe parchetul ei din sufragerie. Să răsfoiesc o carte de Vlahuţă, să ascult Discipolul Diavolului sau Tom Degeţel la pick-up.
Parchetul e maroniu.. închis la culoare şi în unele zile chiar luceşte.
Să stai pe burtă, întinsă pe o masă exagerată, fără covoare, fără nimic. Tu acolo pe parchetul ăla cald..tu abia ieşit din pântecele mamei. Să ţi se lungească picioarele, apoi mâinile. Să simţi că gâtul se lungeşte şi el, iar creierul adoarme uşor.
Apoi te ridici încet, cu tot cu parchet. E un fel de covor zburător, doar că e aşa de sublim când se ridică.. oh ce sublim.
Sunt o trădătoare. Ştiu că sunt o trădătoare însă nu pot să mă depăşesc. Am încercat, dar nu pot. Îmi pare rău? Un pic, parcă.
GERONTOFILÍE s.f. 1. Dragoste faţă de bătrâni.
Tanti din blocul sinistru şi calm.
Aici vin când nu am chef de şcoală, în pauză. Bloc plin de folositori de cârje. Îl cunosc şi pe nenea de la 1.. ştiu că fiica lui e plecata în Japonia şi că el e mândru de ea.. ştiu că are un câine bolnav.. care nu iese afară din casă, mai ştiu şi că îi sta foarte bine cu pălăria aia gen Sherlock Holmes.
Locatarii se cunosc de zeci de ani. Blocul seamănă cu un azil de bătrâni..
Mă apucă spaima când mă gândesc că şi blocul meu o să fie la fel într-o zi. Asta nu mă opreşte totuşi să fiu fascinată de oamenii bătrâni, şi să mă întorc pe banca din faţa blocului ăstuia, atunci când mă simt prea sătulă de prostiile celor tineri.
Smilie
Opera lui Ştefan (aka Negative0) plantată aici în amintirea blogului său dezintegrat. Desenul e făcut pe vremea când încă mă mai deranja smileul ăla “:-)” de la Y!m. Mmm..
Platitude
Nu am mai scris aici pentru că nu am avut timp şi nici idei. Viaţa mea? Momentan e destul de monotonă. Nu am chef de revolte împotriva străinilor care ne sugrumă, şi nici împotriva superficialităţii din Romania. Oricum cuvintele împrăştiate pe aici nu fac nicio diferenţă. Nu..
E 19:00 şi mi-am luat o pauză de la integrale frenzy. Aştept să vină b a b y vineri (counting hours), să termin de citit “Chipuri ascunse” de Salvador Dalí (îi dau 3 stele din 5, până acum) şi să.. mă apuc cu adevărat de învăţat.
Mâine pregătire la mate, azi Skunk Anansie.
Mă simţ bine la şcoală. Totul e fluid şi calm.. prea calm. Am nevoie de o bombă. Aruncaţi în mine cu dinamită şi cu ce mai aveţi la îndemână (de preferat lucruri incandescente). Sau mai bine aştept weekend-ul.
Skunk Anansie – It takes blood and guts to be this cool but I’m still just a cliche.mp3
Happy :)
Aw, a venit frigul. E aici şi nu ne mai lasă până în martie, aprilie. Nu mă supăr. O dată cu el au venit şi stările mele din anii trecuţi, doar că de data asta e mai diferit. Nu mă mai întristează frigul, nu îmi mai dă sentimentul de imobilitate şi nici gânduri lugubre. E starea aia de toamnă-iarnă.. mmhm cum să explic.. e un pic de abur, un pic de gheaţă, un pic de miros de cărţi vechi.. ceai, portocale şi sentiment de fuzzy-weezy. Neah, nu are vreo legătură cu Crăciunul.
And oh.. if you stay I’ll chase the rainblown fields away.. we’ll shine like the morning and sin in the sun, Oh if you stay.. we’ll be the wild ones, flying with the birds.
