Plăsmuită

Un borcan plin ochi cu Frică. Uneori mai dă pe lângă gura borcanului şi se prelinge pe el până la baza lui unde topeşte faţa de masă. Dar nu-i pasă Fricii de suferinţa nimănui. Şi aşa, la fiecare adiere de vânt, se scurge Frica. Ciudat e că, borcanul umplut cu acest gen de frică, se umple la loc imediat ce s-a picurat din el. Astfel încât, la fiecare adiere.. Frica să reverse (absolut nicio medalie!). Sunt mai multe specii de Frică.. dar aceasta e cea mai nemiloasă dintre toate.. şi cea mai Ego ce-n Tristă. Se mai poate scrie despre ea, dar mi-e frică.

5/4

Am multe de scris.. actually, de turnat.
De azi meditez copii la limba engleză ) I know, şi eu trebuie să mai studiez.. dar ţinând cont că voi avea doi copii de 9 si 10 ani.. cred că mă voi descurca. A doua chestie importantă e Schimbul de Cărţi de aici di la noi. Poate îi găsim alt nume.. că noi oricum suntem “clandestini” după cum zice Cornelia. Se va întâmpla sâmbăta asta, adică pe 2 februarie.. pe la 2 , 3 după-amiaza, încă nu ştim locul. Cică s-a mai ţinut o dată.. dar eu n-am avut habar. Ehm, niciodată nu-i prea târziu.
În rest e stresul mare cu şcoala. ) Până acum am luat examenul de la Studiul Materialelor.. cu o notă ruşinoasă ), La Geometrie Descriptivă cu o notă foarte foarte bună pentru sufleţelul meu.. La Desen Tehnic .. se poate spune că am trecut. MMm.. la programare am luat cea mai mare notă ) 8! Urmează Analiza.. which I tottaly hate.. Fizica, doamne-ajută. Electrotehnică şi Maşini electrice )) cam la fel ca la fizică.. şi Mecanica, unde nu sunt primită în examen din cauza absenţelor de la seminarii. Sună dur, dar de fapt nu este. Anyway, timp de învăţat aproape este.
Am o nouă chestie cu o melodie.. melodie pe care am am mai ascultat-o şi acum un an şi ceva până la epuizare. De fapt este o bucată foarte cunoscută a celor de la The Dave Brubeck Quartet – Take Five ce mă hipnotizează. Nu mă gândesc la nimic atunci când o ascult, dar parcă îmi simt organele interne cum dansează.. cred că e cea mai rafinată chestie pe care am auzit-o vreodată…
Şi ultimul lucru.. Îmi pare rău că nu pot uita zilele speciale. Speciale nu pentru mine.. aşa, în general!
There, am terminat cu turuitul.

Exerciţiu.

Furnici, iarbă.. flori de muşeţel.. pământ jilav. Râme şi gândăcei. Soare discret, preocupat să se relaxeze împreună cu norii pufoşi. Vânt rahitic mirosind a verde.
Maşini, copaci uscaţi.. pământ deshidratat. Soare răutăcios, rămăşiţele norilor ucişi. Vânt complice soarelui. Miros de praf.
Nimic, uscăciuni, nimic. Nimic. Soare cenuşiu, nori graşi.. negri şi plini de noxe. Vânt metalic.

To-go-2 list.

Luna Amară pe 1 februarie, Galaţi, Club S (Casa de Cultura a Studenţilor), ora 21:00, electric.
Thanks to Dee-dee.
KUMM pe 15 februarie parcă, mă mai interesez. UPDATE: 7 martie, Club S, ora 21 – Kumm. Roxa să ne trăiască.

Noah, parcă ajung la noi numai după ce i-au sleit alţii de puteri. Eh, să zicem că merge )

My precious not so precious!

Aştept să se downloadeze Lord Of The Rings – The Return of the King CD-ul 3. Pentru că nu d/l decât 2 dintre CD-uri şi am rămas cu sufletul la gură la sfârşitul celui de-al doilea.. Îmi trecuse prin cap că filmul se termină aşa.. în coadă de peşte şi că cineva îşi bate joc de mine ) Paranoia, da.
Între timp să spun. Desigur mereu le găsesc altora defecte atunci când sunt pe punctul de a ceda nervos. Găsesc defecte colective. Of, eu am început a scrie aici acum pentru că mi-am amintit despre un om de zăpadă auriu. Şedea la mine pe birou şi de fiecare dată când mă uitam la el vedeam o păpuşică frumoasă şi preţioasă. Apoi am observat că vestuţa lui nu era cusută decât în faţă şi că la spate era golaş. Că funda de la gât atârna pe o parte.. şi avea un picioruş murdar. L-am dat jos de pe birou şi l-am pus în sertar, într-un fel furioasă pe mine.
S-a downloadat! La naiba, )) nu-mi vine să cred că am aşteptat aproape 6 ani ca să-mi aştern ochii pe LOTR! Dacă urmează să citesc cărţile, să nu mă omoare nimeni cu pietre.

^^

“Passive aggressive bullshit.”

The torment!

Vreau să se termine mai repede perioada asta cu verificări sesiune etc.. pentru că cearcănele mele se adâncesc pe zi ce trece.. şi nici cea mai mare cantitate de ceai verde şi ciocolată nu-mi mai poate da energia înapoi. E frig, e umezeală-n aer, e întuneric.. e împotriva naturii, şi trebuie să-mi mişc fundul din casă până la şcoală pentru o ultimă verificare la Desen Tehnic.
Niciodată viaţa nu mi s-a părut mai crudă. HELP!

Oglindă, oglinjoară..

Poi, fiindcă aseară mă simţeam aşa dezorientată, am făcut azi un lucru bun şi am chemat-o pe Ani în grădină să facem un om de zăpadă. Nu prea a ieşit cine ştie ce chestie, seamăna intr-un mod bizar cu o găină.. de fapt d-asta l-am şi numit Puica. Ne-am jucat şi apoi am venit în casă alt om.

Şi acum mă gândesc că poate ceea ce nu posed, nu mi se potriveşte pur şi simplu.. şi dacă la sfârşit nu iese cum am plănuit, înseamnă că planul nu se modela eului meu. Şi atât. Nu ştiu de unde dobândisem aşa de multă frică..
Iar palpitaţiile.. poate din cauza lipsei tutunului. Sper să mă obişnuiesc.

Sibilinic

Ceva se întâmplă. Mereu se întâmplă ceva. E un fum negru şi necăcios ce mă face să mă pierd. Nu-mi mai dau seama că mă pot aşeza foarte bine în pat să dorm liniştită.. să mă duc la bucătărie şi să beau un ceai fără să fiu stresată de absolut nimic. Simt cum îmi bate inima. O simt fără să mă gândesc la ea. Bate exagerat de repede şi puternic. Ciudat este că nimic special nu mi se întâmplă. Totul arată la fel ca atunci când eram OK, doar că se simte diferit. E destul de frustrant să nu poţi să-ţi încetineşti galopul către nimic.
Şi timpul ăsta nenorocit. Niciodată nu-l găsesc, chiar dacă e mereu lângă mine.. pentru că nu mă ocup cu cine ştie ce lucruri consumatoare de. Şi totuşi..
Bine că e zăpadă. Mă face un pic nostalgică. Ştiu că ne scotea tata afară pe mine şi pe frate-miu, ne urca pe amândoi pe sanie şi-o tragea până nu mai putea. Eu şi frate-miu ne certam mereu pe locul din faţă.. Veneam în casă şi ne puneam hainele pe calorifer. Un pic de vin fiert şi dormeam duşi. Nope, nu mai aveam nevoie de poveşti. Că deobicei tata ne citea mereu poveşti iarna.. şi niciodată nu se plictisea. Stăteam în bucătărie la caldură şi el ne citea poveşti chinezeşti, nemţeşti, letone etc. dintr-o carte groasă şi mare ce mi se părea nesfârşit de frumoasă. Ţin minte că avea un balaur înfiorător şi verde pe copertă, iar pozele din carte erau destul de ciudate şi misterioase. Prinţi şi prinţese fără ochi, cu degete subţiri prelungite ca nişte fire.. un pic gotici.
Lupul berc.
Nu e cine ştie ce chestie ce mi s-a întâmplat mie în copilărie.. doar că mi-e dor de liniştea de atunci şi nu ştiu unde să o mai găsesc.