Usturoi_nr.2
Pastai verzi sau galbene. (Eu am folosit două borcane de fasole verde conservată)
Maioneză (un ou + sare, piper, o lingură de muştar şi desigur ulei)
Usturoi (3 căţei pisaţi sunt de ajuns)
Se amestecă toate.
Nu-i prea sănătoasă dar pentru usturoi, trec cu vederea.
I rili do.
Ce-i cu atâta energie pe capul vostru? Şi de ce vă agitaţi pe lângă mine? Acum serios, nu am ce să vă dau. Vă invidiez, vă admir şi vă urăsc în acelaşi timp. Iar eu nu pot fi atât de pură. N-am fost niciodată! 
) *aici, câteva explicaţii neimportante*
Oh so good, oh so fine.
But pure iz the best! Şi vreau să fie dată în ziar chestia asta. Dar noah mai târziu poate.
Ca să nu tac.
Uh, am venit singură până acasă în seara asta. Cineva nu e în oraş să mă conducă şi să mă apere de câini. Tiptil tiptil cu geanta mea de lână aproape strânsă la piept dau faţă-n faţă cu un căţeloi mare şi fioros. Aleargă spre mine şi-i zic “Gata puiu, nu-ţi fac nimic”. Da’ de unde atâta.. el tot ham ham la mine şi eu nu-mi mai simţeam picioarele. Apoi îi arăt traista mea de lână şi se dă înapoi. Ocolesc vreo trei blocuri, ajung acasă. Miroase a sarmale! Dar noah nu-mi vine decât să mănânc o negresă pufoasă şi să mă culc.
Vineri la pregătire, în timp ce-i explicam lui Silviu despre adjective şi substantive.. el se opreşte şi-mi zice că inventez. Apoi când vine vorba de temă se gândeşte c-ar fi mai bine să-i dau de învăţat o poezie. Bine măi dacă vrei tu poezie, poezie îţi dau. Îmi arată poezia pe care vrea să o înveţe, apoi mi se pare mie că ceva nu miroase bine şi îi dau de tradus poezia, că nah să ştie omul ce memorează. Se schimbă la faţă. Citesc primul vers despre crocodili şi elefanţi şi îl întreb dacă ştie în continuare. Silviu se pune pe recitat. Apoi îşi frige o palmă peste frunte. Dacă tot a vrut poezie îi caut alta. Una despre junglă! Îi dau ambele poezii de tradus şi noah acum să revenim la tema de bază, că ce ţi-am dat până acum a fost opţional.. ca să te mulţumesc pe tine. Îşi mai frige o palmă peste frunte. În rest e adorabil! Se prinde repede dar mi-ar plăcea să fie la fel de energic ca Onuţ. Fată tare deşteaptă cum rar mi-a fost dat să vad.. şi cu o energie de mă duc beată acasă.
Interviu pentru Aiesec azi. Fun, fun, fun. Mă gândeam că voi fi mai timidă, dar când au început să mă întrebe despre mine, răspunsurile au mers ca unse. Că deh, sunt o narcisistă şi o grandomană clasa I. Nu mă mai opream din vorbit. Ugh, exprimare bolovănoasă dar aşa o las că altfel nu ştiu.
Bună tare negresa, chiar dacă vine peste bere. Noapte bună.
Simţul gustului.
Please hit me in the head. I like it when people hit me in the head.
Îmi place să mă ascund sub masă când nu-mi place felul de mâncare. Functionează… Doar că uneori mă apucă o foame atât de mare încât mă ridic şi mănânc lăturile. Mereu îmi pare rău după. Da, libertate imaginaţiei. Şi nici cele mai frumoase cuvinte pe care mi le adresez nu mă fac să uit.
De sărbători sunt liberă să aleg. Atunci există mult mai multe feluri de mâncare pe masă. Din păcate nu eu fac sărbătorile. Nici nu ştiu cine e lăsat să se joace aşa cu stomacul meu. Aşa că, din nou.. se întâmplă ca sărbătorile să cadă când nu mi-e foame. Şi vai ce pierdere de bunătăţi atunci.
Nu-mi rămâne decât să învăţ cum să-mi scot stomacul de pe pilot automat. Uuuh, şi e atât de greu să mă apăr de lături. Încă una şi mă duc la somn!
Urât tare când confunzi din cauza aspectului, lătura cu mâncarea bună.
Necoapte şi totuşi dulci
Sâmbătă dimineaţă: Vreau să scriu despre visul ăsta acum, cât este proaspăt în mintea mea. Am visat ceva atât de pur şi nobil încât nici cel mai frumos sentiment trăit de mine nu se poate compara cu. E ceva moale şi pufos, inchegat şi bun. M-a răscolit şi m-a transformat pentru o scurtă perioadă de timp. Un lucru fără identitate, dar atât de cunoscut. Şi acum sunt confuză. Vreau aşa ceva şi în viaţa mea de zi cu zi? Sau mi-e frică de, dezamăgire?
Duminică seara: Mă dor toati şăli hăi di la frig. Am fost sâmbătă la o piesă de teatru faină rău, Improvizaţie se numeşte. Din păcate nu mă pricep la povestit, dar pot spune că teatrul devine din ce în ce mai interesant, faţă de cum era acum 1 an. Şi acum ceva ce mi-a rămas în capşor. Somn dureros de plăcut.
Prânzul
Simţi cum bate inima prin sânul moale. Mâna îţi este cuprinsă de o flacără ce nu frige decât înauntrul ei. Calm, aşezi inima fiartă pe un platou. Lângă, aranjezi legumele fierte.. morcovi şi cartofi. Sare. Poftă bună.
“The lady doth protest too much, methinks.”
Spuneam odată că mi-e frică de oamenii fără vicii. Bine, nu frică.. ci aşa.. ceva care mă ţine departe de a le acorda încrederea mea. Cei mai răi sunt cei ce-şi ascund viciile 
. Ei, acum adaug pe listă şi oamenii care se prefac că-s ferişiţi. Mai bine buşeşte ceva decât să zâmbeşti fals. Noah, asta a fost toată filosofia pi cari am putut s-o storc az’.
“Elementary, my dear Watson”
Săptămâna trecută: Este o dimineaţă excelentă. Ascult Arctic Monkeys. Trupă care a venit cu Mario Kart. Văd ceva verde în grădina lu’ nenea Viorel şi sunt aproape sigură că mă uit la nişte ghiocei fără florişele. Tre’ să mă duc la şcoală. Să văd cu ce se mănâncă Hidrodinamica şi Teoria Valurilor. Începe să-mi placă mai tot ce fac la şcoală. :> Mmm.. în afară de Metode Numerice. (*Edit!! Îmi place MN, azi am descoperit!!) Săptămâna asta a fost împărţită între şcoală, iubitul meu, Iarna Vrajbei Noastre de Steinbeck (Oficial îl adaug pe Steinbeck pe lista scriitorilor mei preferaţi! Stă lângă Kafka, Camus, Sartre şi Hesse), Împăratul Muştelor de W. Golding şi mers în baruri seara, mai mult pe la serate.
Săptămâna asta: Mi-e somn, mi-e silă de stat la şcoală, mi-e somn. Am o groază de lucruri de făcut, în mare parte sunt pentru şcoală.. mi-e somn. Vineri e ziua Anuţei, e concert Kumm, e zi cu 8 ore de stat la şcoală. Orarul nostru is a fockin mess!! Foarte posibil să renunţ la pregătirile de la engleză. Feed me with pure energy!!
Note to self (ca şi când tot postul n-a fost..): “The time of unhappiness is past.”
