Necoapte şi totuşi dulci

Sâmbătă dimineaţă: Vreau să scriu despre visul ăsta acum, cât este proaspăt în mintea mea. Am visat ceva atât de pur şi nobil încât nici cel mai frumos sentiment trăit de mine nu se poate compara cu. E ceva moale şi pufos, inchegat şi bun. M-a răscolit şi m-a transformat pentru o scurtă perioadă de timp. Un lucru fără identitate, dar atât de cunoscut. Şi acum sunt confuză. Vreau aşa ceva şi în viaţa mea de zi cu zi? Sau mi-e frică de, dezamăgire?

Duminică seara: Mă dor toati şăli hăi di la frig. Am fost sâmbătă la o piesă de teatru faină rău, Improvizaţie se numeşte. Din păcate nu mă pricep la povestit, dar pot spune că teatrul devine din ce în ce mai interesant, faţă de cum era acum 1 an. Şi acum ceva ce mi-a rămas în capşor. Somn dureros de plăcut.