Îmi place tare mult la facultate. Îmi place că trebuie să-mi depăşesc limitele. Că trebuie să mi le depăşesc, da. Îmi plac nopţile în care buchisesc probleme la mecanică sau la mate, şi în acelaşi timp mă uit la CatHouse pe HBO.
Cel mai tare îmi place când învăţ noaptea şi apoi dorm numai două ore.. după care mă duc la examen ca un zombi, şi nu-mi mai pasă dacă-l iau sau nu, nu mai am emoţii. Vreau doar să scriu ce ştiu şi să plec naibii mai repede ca să mă duc la somn. Poate că am un sistem mai dat peste cap dar mă ajută.
Ne uităm la filme de război şi ne minunăm că doamne cum de s-au putut întâmpla atâtea lucruri oribile. Guess what? Încă se mai întâmplă, chiorilor. Aaah! Dacă mai stau mult în preajma oamenilor mă voi transforma într-o mică mizantropă, şi nu vreau. Poate că este căldura de vină..
Fără nicio legătură cu ce-i mai sus, dar abia aştept să stau singură! Ştiu deja ce draperii vor avea ferestrele mele.

“-Aaah! Apropo, eu sunt X.
-Da.. salut. Eu sunt Apropo.”

Eu nu am învăţat la timp semnele de punctuaţie ale vieţii. Lucru ce mă face de cele mai multe ori să trăiesc dintr-o răsuflare, şi nu numai.

-Cioc, cioc.
-Cine-i acolo?
-Cin.
-Cin şi mai cum?
-Cin’ voiai să fie?

Dialogul ăsta (ciopârţit de mine dintr-o carte scrisă de SMK.) m-a cam pus pe gânduri. Cartea e proastă. Sau aşa mi se pare mie. Nici nu vreau să încep discuţia căci nu ştiu unde ajunge.
*Sunt un om mult prea simplu. Mereu rămân în urmă. Iar când se întâmplă să ies prima, mă umflu-n pene de nu mai are lumea loc de mine.
*(M-a enervat un nene, nici nu-i pun adresa dar zicea el acolo pe blogul lui că nu înţelege de ce nu mai citim noi ăştia tinerii (studenţi în general) Sadoveanu etc. Pentru că unele cărţi se citesc la timpul lor! Bine, sunt multe lucruri ce mă enervează pe mine.. dar n-are rost să fac listă. Mai bine le uit.)
Am fost azi la Dunăre, mai exact la Cotul Pisicii. Cu D. şi Laurenţiu. Ei doi au pescuit, eu am citit cartea din care am scos dialogul cu pricina. A fost atât de drăguţ! Şi.. pentru prima oară, am pregătit eu carnea pentru grătar. Recunosc, e un lucru foarte scârbos.. dar la fel ca orice lucru..
Şi cam atât. Ah, grătarul a ieşit foarte piperat! :>
Noapte bună!

Pentru că nu o pot descrie, mi-am mâzgâlit starea.

Am fost la Alex dimineaţă. Cică să învăţăm împreună (Acum îmi dau seama că am scris prea puţin despre Alex aici. Nici despre Anuţa şi Polly nu am scris.. nici despre Sim. Ciudat, căci ele sunt prezente constant în viaţa mea. Ele şi dearest D.)
Ne-am pregătit cu cafea. Dar nu orice fel de cafea.. Trebuia gândită bine chestia şi am ajuns la un hibrid gen nescafefrappe cu cola si cu nes. Am învăţat prea puţin, iar când Alecs a descoperit că are jocuri pe telefon.. aţa subţire ce ne ţinea legate de cursuri s-a rupt.
Mi-am luat catrafusele şi am fugit acasă. Deja consider că sunt pregătită pentru examenul de la pclp de mâine. VB und Fortran you can kiss maiass. Sheesh. *later edit: One can never be too prepared. So it’s a white night for me.
Sim a făcut 19 ani azi. Şi pentru că sunt în pană de bani i-am pictat crini mov pe un fond galben. Pe spate i-am scris un vers de Emil Brumaru: “Trei fluturi duc pe targă aroma unui crin. ” Interpretarea noastră..

Antonio Carlos Jobim - Corcovado
Noapte bună.

The concept of a pest is anthropogenic, based on human purposes and perceptions.

Am gânduri ce mă strică, ca acrilicul uscat pe pensule.
Nu-mi plac oamenii ce nu ştiu să lupte. Oamenii care se mulţumesc cu cât li se dă şi cu cât li se ia. Sunt neluptătoare când nu dorm cât trebuie, pe partea bună a patului şi învelită cu pledul meu. Şi pentru că îmi miroase camera aşa cum îmi mirosea astă iarnă.. nu pot avea parte de somnul bun. E un miros tare ciudat. Nu e neplăcut, e blând.. de parcă îţi zice că are de gând să te protejeze de vremea de afară. Dar nu are sens. Cel puţin dacă ar fi plouat sau fulgerat un pic.
În sesiune, am de gând să văd toate filmele în care a jucat Kate Winslet. Deja am văzut două: Eternal Sunshine of the Spotless Mind şi Sense and Sensibility, urmează The Holiday şi Jude.
Deşi nu este iulie încă, dorm în patul din balcon în seara aceasta. Doar ca să mă simt din nou ca un mic paianjen roşu.

During the summer, T. urticae has a greenish brown appearance with two darker spots, but as winter approaches it gains a strong red color.

Am văzut mereu gândaci noaptea la mine în cameră. Mijeam ochii şi vedeam apoi că nu este nimic. Mereu mijesc ochii aşteptând să văd nimic. În seara aceasta, a apărut unul mare şi negru cu antene lungi şi suple.

Vine căldura şi eu iar nu mai am chef de scris pe blog. Iar mi se deşiră ideile şi cuvintele mi se par lipsite de sens. Nu am nimic important de scris momentan. Mi s-au terminat pregătirile căci copilaşii au luat vacanţă. Am examene multe (şi de semestrul trecut :)) ). Mâine la chimie, marţi la programare şi joi la algebră.. şi înca 3 mai încolo.
Fac orice numai să nu mă apuc de învăţat.
În ultimele două sfârşituri de săptămână am fost la Luncaviţa (Munţii Măcin), în Tulcea.. cu cortul. Am văzut pui de căprioară in ze wiiild… ugh ugh şi broască ţestoasă! Bine.. mai multe broaşte ţestoase. Weekend-ul ăsta mi-am propus să învăţ dar presimt că îmi iau iar zborul spre pădure/baltă.
Ca să nu învăţ, m-am apucat chiar şi de pictat. Pictez cu vopsele acrilice, pentru şcolari!! Pictez nave cu pânze şi oameni. Vreau vopsele acrilice ca lumea, fine! Îmi tot vine să zic vopseluri.
Mi-e somn de mor. Noapte bună.

Am mai găsit o bucată din nuvela mea începută acum doi ani, rămasă fără nume şi fără sfârşit. E un pic prea tristă pentru mine.. şi cred că după ce am depăşit o anumită perioadă din viaţa mea mi-a fost foarte greu să mai scriu ceva impletit de restul. Noh, trebuia să o postez pentru mine cel puţin. Şi uite cum îmi dau şi aere de scriitoare acum :)))

Am ieşit imediat ce şi-a lăsat cu totul greutatea capului pe masă. În bezna de afară am putut în sfârşit să respir aerul îngheţat. Şi era cel mai bun aer respirat de până atunci. Bucata aceea din mine rămasă în cabană îşi strigă restul, şi durea. Ce bine totuşi că ţesuturile se regenerează sau cel puţin se cicatrizează. Frigul mă purifica. Fiecare înţepătură era un păcat ispăşit. Nu mai aveam acum decât să îmi fumez ultima ţigară.

Subtilităţile vin după piatră şi după stropi. Ele nu fac decât să tulbere tihna stufului, nu prin deplasare ci prin transfer de energie. O artă greu de stăpânit.