Shades of green

Poem [by Stanescu Alexandru]

Posted in Romanian, Uncategorized, World Wide Web by Elena on Thursday, March 23, 2006

Ea un inger, el un demon
E un inger sus in cer ce indraznit-a in jos privirea
Prin pamantul reci’ ca fierul, reci’ ca firea
Si a sa patruns’ ocheada chiar strapuns-a totul
Ajungand ea insa in iadul, in care era netotul
El, un demon ca multi alti, ea un inger far’ de seaman
A inceput incet sa bata ceva cu iubire geaman
Ah neliniste, tu umbra ce intuneci colt de rai
Vai lumina prea ciudata in ast’ iad esti soar’ de mai
Edenul nu mai e casa, ci o vatra de foc, chin
Iadul nu mai e taram de vatra , ci o scuturar’ de spin
Lantuirea celor doi trece prea mult de nefire
Inger sa iubesc pe demon, cutezanta! , ce nestire?!

Ea se roaga noaptea lunii sa ii dea un somn cu vise
El vorbeste apei moarte sa ii aduca ce poftise
Stiu cei doi de unul altul, de iubirea ce isi poarta
Dar nu pot sa o arate, cum un orb nu poate arta
“Domnul se va mania!” , “Ah din iad eu voi cadea!”
Se gandesc cu fior cei doi, ca nicicand se vor avea
Fata lui de smoala cade, fata ei de cristal plange
Ea se zbate in zbor de paseri, zbatul lui e fiert de sange
Intre cei doi zace insa, si pamantul cel uitat
Peste care timpul nins-a iarna rece, si-a inghetat
Dintr-o data palid iadul , intr-o zi el are-un gand
“Azi e frig si neamul drac nu ma va vedea fugand”
Caci si ea de sus, chiar stie ce gandeste al ei drag
Adormiti vazand ea ingeri, la Eden sta bland in prag
Si-l zareste : soimul negru, peste gheata fara de limiti
Inim’ bate cu speranta ca cei doi vor fi uniti
Se preface mandra luna intr-o umbra, intr-o doara
Ca si mandra fata inger, sus in jos ea sa coboara
Umbra neagra si scanteie, contopind aria noptii
Impotriva tuturor, Creatorului si sortii
“Te iubesc mai mult ca focul ce imi da viata, esenta”
“Te iubesc ca Dumnezeul ce mi-e suflul si prezenta”
“Te-as iubi secole negre, caci tu alba, contopim”
“Te-as iubi cat nova tine, ca o nova sa murim”
Si-n sarut uniti ei stau, statuari, frumosi, galanti
Insa soarta are un zar, chiar si pentru asti amanti
Se ridica norul umed ce adapostea ieri luna
Si se-arata cu manie Domnul mandru avand cununa
Clocotind e jos si iadul, haul negru s-a aprins
Domnul urla: “ Asta-i veacul in care un inger stins”
“M-a tradat pentru o fiinta mult prea jos pentru mandrie”
“Doamne iarta, dar pe el, si pe mine, te manie!”
Lava-uscata clocotinda, iat’ apare si Satan
Surprinzand romanta-n scena, peisajul diafan
Cu un zambet de cenusa se preface enorm uimit:
“Cum un inger pur si-un demon, pe pamant s-au contopit?”
“Piei Satana!” tuna Domnul, “lasa ast’ la judecata”
“ Caci mai dreapta este spada cand de Mine e-ndreptata”
Ascuns gandul si-l ridica tatal negru al uriciunii
Cu un jungher rapid strica vocea rece a ratiunii
Junghiat cade demonul intr-o balta rea de sine
Domnul cutremura bolta prabusind zile senine
Peste negrul stapan demon ce fugind ii rade in fata
“Cum jucam noi cu iubirea, cea subtire ca o ata?”
Fata inger se topeste , cade lang-al sau iubit
Praf el este acum si doare, doare rau caci s-au dorit
Vazand jungher langa corpul, care rece inghit’ neantul
Isi ia locul in tais, curmand viata ca si-amantul
Si cu zambetul pe buze zice rece catre Domnul
“Ocupat tu esti acum cu o razbunare fada”
“Dar pe ingerul tau drag, nu-l lasai la fiinta draga”
“Si s-a dus al meu, chiar demon, pentru mine era totul”
Cade ingerul pe solul ce se strange incet si plange
Consternat din cer si Domnul cugeta si ganduri strange
“Fost-a rau c-a fost iubire, dincolo de porti de rai?”
“Demon este doar acela ce iubind nu poti sa-l ai?”
Incet se sfarsi cuvantul, Domnul este iarasi sus
Tot pamantul plange sub, dar ii este Lui supus
Cele doua corpuri pale se preschimba incet si iata!
In cascada ce sta sus, si el jos, un pisc de piatra
Ca iubirea ce le-a fost fatala ea coboara catre el
Apa-i lina si domoala, imblanzind piscul rebel
Contopiti macar acum, si se pot iubi in pace
Ea ca apa cristalina, el ca stanca ce-o atrage
Domnul lasa aceasta in voie, El stiind ca e pacat
Sa arunci iubirea in van, ce-i ucis sa fie uitat
“Nici perfectul nu-i perfect, cand iubirea ne patrunde”
“ Domnul nu mai este Domn, si iubirea nu s-ascunde”
De in viata suntem poli, cei opusi, dar noi simtim
E ceva in noi ce bate, si iubirea noi o stim
Nu lasati sa treaca clipa, doar temand un sacrificiu
Cu-el fii una, cu-ea fi unul necontand negru auspiciu!

sursa:ThryStan [sper sa nu se supere ca am postat fara sa ii cer acordul]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: