Încă o bucăţică.

Am mai găsit o bucată din nuvela mea începută acum doi ani, rămasă fără nume şi fără sfârşit. E un pic prea tristă pentru mine.. şi cred că după ce am depăşit o anumită perioadă din viaţa mea mi-a fost foarte greu să mai scriu ceva impletit de restul. Noh, trebuia să o postez pentru mine cel puţin. Şi uite cum îmi dau şi aere de scriitoare acum :)))

Am ieşit imediat ce şi-a lăsat cu totul greutatea capului pe masă. În bezna de afară am putut în sfârşit să respir aerul îngheţat. Şi era cel mai bun aer respirat de până atunci. Bucata aceea din mine rămasă în cabană îşi strigă restul, şi durea. Ce bine totuşi că ţesuturile se regenerează sau cel puţin se cicatrizează. Frigul mă purifica. Fiecare înţepătură era un păcat ispăşit. Nu mai aveam acum decât să îmi fumez ultima ţigară.

Aproximativ.

Subtilităţile vin după piatră şi după stropi. Ele nu fac decât să tulbere tihna stufului, nu prin deplasare ci prin transfer de energie. O artă greu de stăpânit.

Primăvara-n păr.

Mai mult timp pentru mine şi pentru ceea ce îmi face mie plăcere.
Cei ce nu vor să trăiască, n-au decât să moară.
Terminaţi cu campania voastră penibilă! Mă votez pe mine.
O restanţă transformată în credite 😀 la Analiză M. I R priti hapi.
Schimb de Cărţi duminica asta. Nais.
Dragul meu D. a plecat la pescuit. Fir întins!
Phoenix au cântat de câcat duminică.
Mircea Baniciu cântă în seara asta şi mă duc. După ce îmi termin tema la Mecanică.
Îmi plac tare mult supele picante cu tăiţei.
Have a nice day. I sure will. 🙂

Am herpes.

Zâmbeşte-mi ca să-ţi cânt.
Miriapodul uriaş simte pânza paianjenului.
135.000 specii de paianjeni.
One does not applaud the tenor for clearing his throat.
Am fugit la maaree.