:)

Citesc o carte destul de light. Viaţa secretă a albinelor, scrisă de Sue Monk Kidd. Light, adică nu îţi prea pune creieraşul la muncă dar cotrobăie prin alte sertăraşe ale umanului. Nu vreau să par acum cine ştie ce feministă radicală :)) pentru că nu sunt.. dar îmi place tare mult să cred că nu avem nevoie de bărbaţi pentru a avea o viaţă completă. (Bărbaţi as in soţi, parteneri de viaţă)

Once a Kali child.

Doar eu! Doar eu existam. Aşa îmi imaginam atunci. Şi tot ce se întâmpla în jurul meu se datora imaginaţiei. Sămânţa tuturor! Construiam un joc în interiorul altui joc, mă prefăceam că nu mă cunosc şi că nu îmi recunoşteam corpul, familia.. şi trebuia să mă adaptez fără să dau de bănuit. Trebuia să-mi redescopăr obiceiurile constant. Unele rămâneau în trecut, deoarece când eram altcineva se prea putea să nu mai trec prin aceleaşi circumstanţe creatoare de personalitatea din urmă. Îmi plăcea jocul meu.
Şi acum îmi place. Îl menţin în normele realităţii. Iar ce-am scris aici, roadele imaginaţiei mele.. căci cu voi comunic, sunt lucruri plăsmuite de un copil jucăuş.

Scărmănând nimicul

Îmi place vremea asta.. nici frig, nici cald. (Talk about the weather when there’s nothing on yer mind.)
Chef de învăţat nu mai există. S-a dus tot în timpul lui decembrie şi lui ianuarie. Cred ca a fost un fel de explozie atunci. Now it’s just dust in the wind :)) Am mers la Luna Amară şi a fost … cum altfel decât bestial :D. Da.. sunetul n-a fost de cea mai bună calitate, dar n-a fost vina lor. Next time will be better. După Luna Amară am fost să petreşem :)) or something. Şi pentru că am ajuns la 6 dimineaţa acasă, n-am mai avut energia necesară sa mai ajung şi la Schimb de Cărţi. Tipic pentru mine :)) noah, dar urmează Schimb de Cărţi 3, sperăm să fie cu noroc.
Încă 4 examene. 😐 I’m gonna die young. Momentan nimic special nu se întâmplă în viaţa şi gândurile acestei leneşe.

I shall please and I shall harm.