Shades of green

MathzzZ

Posted in Eu şi tot ce mă-nconjoară, Una sinapsă by Elena on Wednesday, October 25, 2006

Sunt varză la mate. Mă simt pierdută rău de tot.. încep să cred că şi la Fizică sunt pierdută, my 1st love şi acum mă dezamăgeşte şi ea. Puii mei 😐 sunt retardată? Foarte posibil. Mă tot gândesc pe ce draq am frecat menta în ultimii 3 ani? Ugh ugh!!! I know, I know! Pe Thomas Hardy, Henry James, Charlotte Brontë, Paul Auster, Gabriela Melinescu şi mulţi, mulţi alţii.. Niciunul nu mi-a zis că o să mă întâlnesc cu Tanti Mate şi că o să am coşmaruri din cauza ei. 😐

Advertisements

După-amiază

Posted in © green by Elena on Thursday, October 19, 2006

Stăteam lângă ea în staţia de tramvai. Îi povesteam despre starea mea de azi. Da, ştiu că nu era prea atentă şi că eu vorbeam cam mult, dar nici chiar aşa încât să zică din senin: “Peste câţiva ani, 1 din 5 oameni vor avea cancer”.
Am tăcut. Mă simţeam cumva penibil şi în acelaşi timp eram indiferentă. Normal că mă gândeam numai la mine.
Am urcat în tramvai şi m-am aşezat departe de ea. Era în spatele meu. “Scuze.”, a şoptit. Hihi, ce-mi place când îşi ia atitudinea de copil nevinovat şi se prezintă impecabil jucându-şi rolul. Ştiu de fiecare dată că în spatele vorbelor simple se ascund gânduri organice. “Hai, continuă acum..” mi-a zis. I-am plâns că el nu o să mă aştepte.. nu a vrut niciodată, bănuiesc. Apoi i-am spus şi lucruri pe care nu le credeam din tot sufletul. Cât de superficială am fost azi..
“Cei care au cancer la plămâni pot trăi maxim 8 ani de la diagnosticare”.

..

Posted in Eu şi tot ce mă-nconjoară by Elena on Wednesday, October 18, 2006

23:24 Miercuri

Aştept să crească producţia de lemn (Travian).

Am terminat de citit Dicţionar Robert de nume proprii, de Amélie Nothomb.

Am început Zidul de Jean-Paul Sartre.

Mănânc o negreasă.

Noapte bună!

Desen

Posted in © green by Elena on Monday, October 16, 2006

Desenam în ora de Engleză.

Zi de toamnă

Posted in Cernelări, Eu şi tot ce mă-nconjoară by Elena on Wednesday, October 11, 2006

Am ajuns la şcoală, am stat la ora de filosofie şi apoi am plecat. Atmosfera din clasă mă sufoca, şi nu avea vreo legătură cu simţul olfactiv.. ci mai mult cu orele de matematică şi fizică ce urmau. Pe cât de mult îmi plăcea să stau să o ascult pe profesoară despre Platon, pe atât de greu îmi era să mă gândesc la derivatele şi integralele ce aveau să urmeze în orele de după. So.. mi-am făcut ghiozdanul şi am plecat. Am zis că îmi permit o zi liberă. Aşa a şi fost. O zi liberă, aproape perfectă dacă nu aş fi simţit pentru câteva ore că mi-am pierdut locul în spaţiu şi că nu mai e loc pentru mine nicăieri. După ce am ieşit din curtea liceului, mă simţeam liberă, aproape ca astă vară, doar că de data asta la umbră mă înţepa frigul..
Habar nu aveam unde să mă duc, picioarele mă îndrumau către casă… şi le-am lăsat să mă conducă până la jumătatea drumului. Am gasit o bancă şi mi-am continuat cartea începută cu o seară înainte, Biografia foamei.
O carte amuzantă şi fluidă. Atât de fluidă încât nu am putut să mă abţin să nu o termin astăzi. Acum am foame de Amélie Nothomb.
Din păcate nu cred că o să mai ajung în weekendul ăsta în Bucureşti, ceea ce îmi aminteşte că trebuie să trimit un sms important. *sigh* Motivele sunt multe şi în acelaşi timp poate că aş fi putut să le dau un delete ferm, însă nu am forţă, nu am nimic.
What is iiiiit? Chestia asta care tot încearcă să pună mâna pe mine? E aşa rece, chiar umedă. E monocromă şi începe să mă calce pe nervi.