Shades of green

Tool

Posted in Music&music by Elena on Friday, June 30, 2006

Sober

[grouper=mtg/mtgPlayer.swf?gvars=vurl~http%3a%2f%2fgrouper.com%2fflv.ashx%3fid%3d953219_rf%7e309401_vfver~8_ap~0_extid~-1;321;265]



Awesome video… (Yes, thankies Ciprian)

Advertisements

Ceva nou

Posted in Eu şi tot ce mă-nconjoară, Romanian by Elena on Monday, June 19, 2006

Prima zi de vacanţă, prima zi de lucru.

E a nu ştiu câta oară când mă apuc să scriu postul ăsta.. de fiecare dată găseam câte ceva de făcut, ori nu găseam cuvintele potrivite.. Bănuiesc că e din cauza căldurii ăsteia cu care mă lupt.

Anyhow; Lucrez! Nu am mai muncit niciodată pentru bani. M-am “angajat” la o agentie imobiliară azi. Bine, acum sunt în probe.. şi învăţ de la cei mai mari.. But! e o metodă foarte bună de a face rost de bani pentru plecat la munte şi la mare. Ştiu deja că ai mei vor strâmba din nas când o să le zic că vreau să plec… dar dacă o să am banii mei, o să fie mai uşor 😀

Am avut un “succes” încă de azi. Am fost la o prezentare. Prezentare însemnând că duci posibilul cumpărător să vadă locul pe care te rogi să îl cumpere/inchirieze. Ăştia cu care am mers să vadă un loc erau penibili rău de tot. Nişte semi-ţigani, un ditamai omu’.. cu un lanţ de câine la gât, de aur bănuiesc. Tipa cu care era abia trecuse clasa a 10a (îi dădeai 20 de ani), însă ei se mutau împreună. Ambii manelişti.. am mers cu maşina lor până la apartament şi înapoi.. and fuckerii au pus numa manele. Aveau manele şi pe telefon. *gone crazy* Să trecem peste asta.. faza e că apartamentul pe care vroiau să-l închirieze (şi pe care l-au închiriat ulterior) era aşa plin de amintiri.. de lucruri vechi. Bibliotecă plină de cărţi, camere cu un iz din viaţa celor care au trăit înainte în ele. Vedere către Dunăre.. un loc boem. Şi vin ţăranii ăştia şi strică toată poza. Ştiu că nu ar trebui să îmi pese de chestiile astea atât timp cât scot bani.. însă e cam trist. Noapte bună, work tomorrow! 😀 Sper să rezist măcar o săptămână.

Despre Ion Creangă

Posted in D'ale lui Ştefan, Romanian, Uncategorized by Elena on Thursday, June 15, 2006

Y!m

Dilema limbilor

Posted in Romanian, Una sinapsă by Elena on Thursday, June 15, 2006

De ce o mai dau in engleză atunci cand vorbesc cu cineva? ( ţin să precizez ca engleza mea e de balta. Am invăţat-o de la televizor.. filme, desene animate, etc. ) Pentru că e mai simplu să vorbeşti despre lucrurile care te intimidează, de care îţi este jenă, în limba engleză ( sau oricare altă limbă pe care interlocutorul o inţelege ). Pâna şi să înjuri e mai uşor. Eu sunt o persoană semi-timidă, uneori, dar sunt prea orgolioasă să recunosc ( vi se pare că citiţi asta ).. şi îmi este mai simplu să zic unele chestii în engleză, pentru că dacă le-aş fi zis in română aş fi simţit că plesnesc oamenii peste faţă. Şi da, poate are dreptate Adi când zice ca am mai prins curaj, că acum scriu in română pe blog..

The fact is that.. e diferenţa între Te iubesc şi I love you ( exemple cam ciudate, dar merg ). Limba maternă îmi trezeşte sentimente mult mai profunde şi mai credibile. Poate mi se pare numai mie.. Gata! Ago e vinovat că am postat în noaptea asta.. ( aproape dimineaţă ).

Close-up

Posted in Eu şi tot ce mă-nconjoară, Romanian by Elena on Monday, June 12, 2006

Îmi leg părul, îmi pun ochelarii.. mă uit afară pe geam. E trist, înnorat.. cam la fel cum mă simt eu acum. E ciudat cât de mult îţi pot schimba ideile şi implicit viaţa unele persoane. Mă uit la mâinile mele.. ce unghii scurte şi tăiate rău am. Mă ameţeşte capul, îl las pe spătarul scaunului, mă uit la monitor şi scriu. Scriu cu aceiaşi silă cu care am scris şi postul trecut. Ascult Phoenix, mă uit pe geam, şi parcă a ieşit soarele. Zâmbesc. Mă gandesc la omul nou din mintea mea şi zâmbesc din nou. Începe vioara.. îmi gâdilă simţurile ( Phoenix – Negru Vodă ).

Pauză de 14 minute şi 56 de secunde

A fost sambată concert cu Viţa de Vie şi Cargo.. De Viţa eram satulă, la Cargo nu ştiam versurile. Pogo mai deloc.. nu prea am putut, nu m-a lasat Teo. Dar s-a compensat.

Nu m-am gândit niciodată cât de sincer poţi să ajungi. Nu am încercat niciodată sinceritatea extremă. Să zici tot, pe faţă. Să zici şi lucrurile pe care ceilalţi nu ar fi interesaţi să le ştie. E doar o poză restul ? Noah, iar încep cu semnele de întrebare şi astea îmi provoacă dureri de cap.

Aştept weekend-ul, să ajung la Brăila.. şi cam atât.

Ostaşii cum auzeau,
Ghioagele şi le-apucau,
În duşmani se năpusteau,
Ca pe-o pleavă-i vânturau,…
Pe câmpii cu iasomie,
Când stă soarele-n chindie,
Ca fraţi buni se-mbrăţişau,
Şi ţara o stăpâneau….