Galben

Cum să facem să progreseze lumea? TOATĂ lumea.. Poi mă gândesc la un fel de gadget implementat forţat prin modalităţi mai puţin ortodoxe şi să dea o lumină colorată deasupra capului. Red pentru Idioţi, Orange pentru cei mai puţin idioţi etc.. iar culoarea geniului să fie blue. Aşa mai toţi vor vrea culoarea absolută.. MMmmm! JB zice că decât să citească o carte or să dea bani să se inventeze alt dispozitiv pentru a schimba culorile. Eu zic că ne trebuiesc nişte legi pentru chestia asta.. 😕
Later edit: după ce am discutat despre muh idea, au trecut doi roşcovani pe lângă noi :)). (aka panataloni albi, geci de piele, mers de borfaş, & vorbit la telefon astfel încât să nu îi laşi pe ceilalţi în ceaţă cu privire la convorbirea ta).

Secrete

De la Ionuca:
5 lucruri pe care nu le ştiaţi despre mine.

1. Am avut părul scurt. 1cm.
2. Am citit Biblia de două ori. Neup, tot nu m-a făcut să cred. Prima oară când am citit-o aveam 9 ani.
3. M-am îndrăgostit de două ori. Asta e a doua oară, şi e bine. :X
4. Am nasul strâmb. Se observă foarte greu.. dar eu ştiu. Aveam opt luni când am căzut în nas. :))
5. Îmi place să mă plimb cu bicicleta.

Next: Auraş

Coşul

Să aduni simboluri materiale, să te crezi important pentru că ţi se deschid uşile de la supermarket..
Pe drumul ăsta lung spre maturitate mi-am dat seama că nimeni nu e special. Rude awakening. Aşa.. să lăsăm la o parte stupizeniile mele nocturne. Ascult Radio Guerrilla pentru că îmi place să păstrez amintirile, sună a romantism, defapt chiar este.
Mi-a ieşit un coş în obrazul stâng. E mare. Din cauza lui am început să fac curăţenie în casă, să fiu ordonată în ceea ce priveşte şcoala, să învăţ la istorie. Încă nu am scăpat de el.
Ascult Snow Patrol – Set the fire to the third bar ft. Martha Wainwright, nu mi-am dat silinţa să fac săpături în miezul melodiei, cum fac deobicei. Nu m-am stresat să înţeleg nici măcar cuvintele. O cânt inventând versurile.
Nu mă simt plictisită şi nici plină de viaţă. Mă simt deasupra. Cine mai citeşte blogul ăsta şi e retardat, te rog ALT+F4! Tho.. tre’ să îţi dai seama şi de lucrul ăsta.
Ne-am obişnuit prea mult cu oameni simpli şi uşor de citit. Nimic nu e valoros în asta. Poate doar că ai câştiga un lingău de partea ta. Hai că sunt rea; nu un lingău ci o persoană “de treabă”.
Îmi place noua mea stare. E rece, din adâncuri. Tot trebuie să experimentez toate stările până la bătrâneţe, nu? Dacă accelerez un pic, voi fi oare înaintea celorlalţi? Sau o să pierd din esenţă? Liniuţa asta pulsează, e în aşteptare. E aici pentru că vrea să mai scriu sau doar îşi face treaba? Mecanic. Şi nu pot să mai ţip, m-am dresat atât de bine încât e greu să mai mânânc de pe jos, să rup din carnea altuia fără să mă doară şi pe mine.
Azi nu pot să zâmbesc. Mă doare coşul.

Stres

(Ehm, ia-ţi gândul de la un post interesant, inteligent sau original.. o să vorbesc iar despre mine.)
Nu am avut timp să mai postez, (nu că i-a fost cuiva dor de aberaţiile mele, ci pentru că îmi place să îmi hrănesc egoul cu dulcegării) am fost ocupată cu şcoala, defapt călcată pe nervi şi înfometat egoul ăsta al meu.
Stresul meu a început de luni. Şcoala te poate stresa FOARTE. Mai ales dacă eşti un elev leneş, cu dificultăţi de învăţare, fără un ţel. Cum sunt eu. :))
Eu.. eu credeam că lucrurile astea nu mă afectează. Credeam că nu trebuie să învăţ pentru şcoală ca să îmi zic mie însămi că sunt cea mai bună.. Guess again! Zilele astea, m-am simţit ca ultimul om, un lucru care nu mi s-a mai întâmplat de foarte mult timp. De când.. de niciodată. Hits after hits, after hits.. nu voi începe să povestesc umilele faze produse din cauza indolenţei mele, pot zice că a fost urât, şi dacă nu aş fi fost chiar atât de nepăsătoare, probabil aş fi început să bocesc. Vreau să dau examenul şi peste un an să râd de lucrurile care mă stresează acum.. Noapte bună! O să mă apuc de învăţat, I promise, I promise.. I .. p r o .. m..i..s..e! :-s :))

Degeaba

Nu mă atinge. Nu suport. Nu mai vreau. Nu..
Mă vopsiţi în gri. Îmi ciupiţi picioarele apoi râdeţi. Mă târăsc. E simplu şi trist. Mă doare căci ştiu că se putea mai bine. Mult mai bine.
Recea ei urmă pământească mă bântuie şi mă face să ţip în mine. Îmi era dor de trăirile astea, îmi amintesc că trăiesc.
Aş putea scrie despre morminte şi fantome, despre copaci goi, despre oameni mohorâţi.. degeaba. E larva aia care pulsează melancolie. E imposibil de exterminat. E o durere fără margini ce te face să îţi doreşti moartea, căci ai muri fericit. Degeaba. Nu ne plăteşte nimeni să aplaudăm cu furie, strigătul nostru nu distruge tunetul. Degeaba.