Animal de companie

Îmi înfigi cuvântul adânc, cu degetul ăla jumăte şi gras. Imebecil! Nu-mi va intra niciodată bine, căci am nişte spiriduşi aici în cutiuţa mea, instruiţi de oameni de dinaintea ta, să arunce tot ce se mai vrea forţat.
Alegerea… eu nici măcar nu am putere asupra lor. Eu, eu sunt doar o formă, s-a întâmplat să fiu eu.. putea să fie oricine altcineva. Ţine-ţi cuvântul ăla în umbră şi foloseşte-l pe oamenii de fum ce se vor ceaţă.
Sunt optimistă după cum observi, căci scriu. Zâmbeşte.
Uite cum îţi schimbi culoarea. Tremuri de nervi şi te roade şiretul ăla de la gât. Ştii tu, într-o zi.. şiretul..

Respir

A curs tot ce era de curs. Îţi ascult/ascultam nebunia în fiecare zi, simulez/simulam înţelegere. Trebuie/trebuia să fac asta căci nu sunt/eram fan al sulelor în coaste şi nici Mesia nu-s/eram.

Respir

Sus, la deal

Frumos pictat. Pictorul are talent. Ce verde crud. Nu miroase a praf aşa cum sunt eu obişnuită, ci a ordine.
Şi uite acolo! Copacii de la margine.. dacă ei sunt aşa, mă gândesc cum sunt ăia din măruntaile pădurii.
Observi tu.. aici nu ai nimic de demonstrat. Aici eşti tu şi cu tine. Normal că nu pui piciorul pe pământul ăsta decât dacă ai avut o lungă şi minuţioasă discuţie cu tine însuţi.

Ce credulă eşti puiule.

Evergreen

True, was just a kid wearing dippers back then, but don’t let it happen again? Don’t let it happen again, yes. *powerless*.

hUmster pOwah!

Mi-am luat hamster! E aşa de drăguţ, pufos şi blând încât îmi dau seama că ăsta era singurul lucru de care mai avea nevoie viaţa mea ca să fie perfectă =))
Îl cheamă Jazz şi cred ca e o specie pitică, încă nu sunt singură. Oh, a făcut pipi pe mine 😀 şi când îi pun muzica un pic mai tare îşi bagă capul în rumeguş şi doarme aşa.. cu fundul afară. Îmi vine să-l mănânc! :>
Anything else? Well dunno.. e ultima zi de vacanţă şi simt că nu am profitat destul de pe urma zilelor ăstora. Cel puţin privit din unghiul educaţiei.
De distrat… uh momma! Abeereez.. cred că ăsta e semnul că tre’ să mă opresc.
Poze cu Jazz!

MisC

Luni am aflat că asta e săptămâna mare şi că avem vacanţă o săptămână apoi. Uhm.. unde îmi era ideea?
Şi de ce scriu când nu am nimic important de zis? Oh wait, eu nu am avut niciodată nimic important de zis.
Anyhow, au înflorit copacii.. eu sunt plină de energie (cu excepţia zilei de ieri, scriu mai târziu despre) şi
încerc să o canalizez spre învăţat, nu prea reuşesc. Săptămâna asta a fost petrecută mai mult în barul din faţa liceului ţinând cont că toată clasa e plictisită de orele la care nu înveţi nimic nou, interesant sau măcar care să te ajute la examen.
Viaţa curge încet către cascadă, pe marginea ei sunt flori şi e frumos. Hah! Nu mi-am pierdut în totalitate spiritul poetic.
Anyhow, ieri dimineaţa.. aud aceeaşi melodie ce mă trezeşte în fiecare dimineaţă.. *Hey, hey, mama, said the way you move gonna make you sweat, gonna make you groove* whateva! închid telefonul şi imi reiau visul în care apărea boyfriend şi diriginta mea. Bad idea! Mă trezesc la 8, ora de filosofie era deja începută. Ce să fac? Ce să fac? Ce să fac?? Uhm, ştiam că Alexa se duce la un centru de recoltare a sângelui or something şi că aşa pot face rost de o scutire. Shooo.. o sun, ea era pe drum. Mă aşteaptă în faţa clinicii, ne lăsăm hainele la garderobă şi urcăm. Înăuntru erau numai oameni care veneau în mod constant la donare, motivul fiind bonurile de masă în valoare de 50 de lei. Right.. Auzim două tanti vorbind: “Anul ăsta parcă e mai bine, nici nu m-a durut.” Mergem la analiză după ce am completat un chestionar legat de activităţile noastre sexuale etc şi aşteptăm pe hol. Pe hol doi tipi, foarte apropiaţi unul de altul.. cel puţin pentru ochiul meu format. Deja făceam pariul pe chestia asta, dacă sunt sau nu gay. Ne lăsăm păgubaşe, cu ideea că nu vom afla niciodată. Vine asistenta şi îi zice Alexandrei că nu poate dona, pentru că e anemica. So.. O SA INTRU SINGURĂ ACOLO?? fock! Intru, mă aşază pe un scaun-pat, nuj cum se cheamă şi descopăr că nu am vena vizibilă la mâna stângă.. felt like a freak. Mă aşază pe alt scaun, îmi leagă garoul de mana, strâns, PREA strâns. Vine altă asistentă şi mă înţeapă.. cică să stau calmă şi să pompez sânge până se umple punga de 500 ml, strângând şi desfăcând pumnul. Dar mă durea garoul era prea tare strâns. Până când simt că ameţesc.. everything went blurry, şi credeam că o să mor. Strig: “E prea strâns!” Vin trei asistente, una dintre ele îmi slăbeşte garoul şi le aud vorbind între ele.. în timp ce mă udau cu apă pe faţă şi încercau să mă readucă la realitate…. “A intrat în stază, ai strâns prea tare.. nu mai curgea sânge.” În ameţeala mea întreb ce înseamnă stază dar nu mai aud răspunsul..
Mă înviorez şi văd asistentele lângă mine, una încerca să îmi mute mâna.. O aud pe alta “CE FAACI? Uite aşa îi spargi vena!” În momentul
ăla am simţit din nou valul de căldură venind spre mine, dar nu din cauza glicemiei ci din cauza dobitoacelor!! Anyhow, pleacă astea de lângă mine, eu pompez sânge etc and bang, lângă mine unul dintre posibilii homosexuali. Nu ştiu cu ce tupeu îl intreb dacă este gay, iar el.. stupefiat într-un mod timid şi extra speriat: “Se observă?” Eu: “Aaah nu, am eu ochiul format.. no worries, scz de întrebare” He was so nice, defapt amândoi erau nice! Au plecat înaintea mea şi mi-au făcut din mână. Asistentele mi-au dat cafea.. SCUTIREA şi bonuri de masă ((((:
Am plecat acasă jurând să nu mai donez niciodată sânge, NEVER!! Am fost ameţită toată ziua.. Oh dar a trecut, acum e vacanţă, yep! am luat deja vacanţă and hopefully it will be fun (A da.. şi o să învăţ) Ooh, teh most important thing, plec în excursie cu bf, încă nu ştiu ce înseamnă exact asta but again, `tever.. life’s sweet ;;)