Le commencement

Îmi amintesc de noaptea aia friguroasă când stam şi ne încălezeam la o scânteie. Tremuratul s-a transformat în dans iar scânteia în neon puternic. Nu purtam încălţări căci cei ce aveau să le facă nu trecuseră încă de pântecele Creaţiei. Acum le purtăm şi nu mai simţim pulsul Pământului.
“Pueeriil”
Ce pueril? Aş vrea ca oamenii să-şi scoată limba unii altora, să danseze valsuri cu vântul şi nu mai ştiu câte lucruri d-astea puerile. Nu sta acolo după gard, e loc aici pe uliţă destul.
După gard nu ajunge lumina.

De sus

– Vezi luminişul ăla? E frumos tare. Înconjurat de copaci răsfiraţi mai întâi, apoi de pădurea aia stufoasă. Oare e stufoasă? Sau mi se pare mie de aici de pe nor? Oricum. După cum ziceam. În luminişul ăla.. îmi voi planta eu candva o casă.
– O să mă primeşti şi pe mine?
– Te primesc, numai să nu faci zgomot şi să laşi mereu uşa de la intrare deschisă.
– Pot să vin cu Vântul?
– Poţi, numai să nu sufle prea tare.
– Dar cu Soarele pot?
– Vino mai bine cu Ploaia. De tanti aia îmi place cel mai mult.
– Şi dacă exagerează cum de mult nu a mai făcut?
– Atunci îl aduci repede pe Soare.
– Păi nu o să fie înghesuială?
– În casa mea vei vedea linia orizontului.
– La o treime de marginea de sus a cadrului..
– Parol!

Fredo&Pid’Jin

Happy Birthday! 😀 (Needs new underwear)

Stare

Canarul galben ca un galbenus
Cu pene moi si ochii dusi
Canta de dupa sarmele de-argint
Si viersu-i se pierdea in vant
Deodata ochii tristi din cap tresar
Si da din aripi, dar in zadar
Lovind cu pieptul sarmele de argint
Cade in jos cu pieptul frant
Sarman canar, ti s-a parut
Ca zarile ti s-au deschis
Dar n-a fost doar, decat un vis
Ranit tu ai cazut

Canarul galben ca un galbenus
Cu pene moi si ochii dusi
Plangea de dupa sarmele de-argint
Si viersu-i se pierdea in vant
Si viersu-i se pierdea in vant
Si viersu-i se pierdea ïn vant

Bugs

Am o molie cu maţele fugite din ea pe monitor. Am văzut-o şi mi-a plăcut. Apoi mi-am adus aminte de ce făcea mama când vedea o molie. O omora. Într-o secundă am lipit-o cu degetul de monitor.

Iar sunt într-o stare d-aia, pe care scrie Nu funcţionează, reveniţi mai târziu!  Nu mai alerg nici spre fericire nici spre nimic. Nu vreau decât linişte.
Mă schimb şi îmi dau seama că am început să fug de extreme, de oameni extremi. Tot ce vrea să mă surprindă privesc cu suspiciune iar nu cu tot interesul cum aş fi facut-o înainte.

A venit o musculiţă d-aia care stă pe la baie şi s-a urcat pe cadavrul moliei. A plecat.
Contrar aparenţelor, încă nu am fost invadată de insecte.