Ce să zic? Circumstanţe atenuante.

Îmi place tare mult la facultate. Îmi place că trebuie să-mi depăşesc limitele. Că trebuie să mi le depăşesc, da. Îmi plac nopţile în care buchisesc probleme la mecanică sau la mate, şi în acelaşi timp mă uit la CatHouse pe HBO.
Cel mai tare îmi place când învăţ noaptea şi apoi dorm numai două ore.. după care mă duc la examen ca un zombi, şi nu-mi mai pasă dacă-l iau sau nu, nu mai am emoţii. Vreau doar să scriu ce ştiu şi să plec naibii mai repede ca să mă duc la somn. Poate că am un sistem mai dat peste cap dar mă ajută.
Ne uităm la filme de război şi ne minunăm că doamne cum de s-au putut întâmpla atâtea lucruri oribile. Guess what? Încă se mai întâmplă, chiorilor. Aaah! Dacă mai stau mult în preajma oamenilor mă voi transforma într-o mică mizantropă, şi nu vreau. Poate că este căldura de vină..
Fără nicio legătură cu ce-i mai sus, dar abia aştept să stau singură! Ştiu deja ce draperii vor avea ferestrele mele.

“-Aaah! Apropo, eu sunt X.
-Da.. salut. Eu sunt Apropo.”

Puncte de suspensie

Eu nu am învăţat la timp semnele de punctuaţie ale vieţii. Lucru ce mă face de cele mai multe ori să trăiesc dintr-o răsuflare, şi nu numai.

Sâmbăta celor trei spiriduşi

-Cioc, cioc.
-Cine-i acolo?
-Cin.
-Cin şi mai cum?
-Cin’ voiai să fie?

Dialogul ăsta (ciopârţit de mine dintr-o carte scrisă de SMK.) m-a cam pus pe gânduri. Cartea e proastă. Sau aşa mi se pare mie. Nici nu vreau să încep discuţia căci nu ştiu unde ajunge.
*Sunt un om mult prea simplu. Mereu rămân în urmă. Iar când se întâmplă să ies prima, mă umflu-n pene de nu mai are lumea loc de mine.
*(M-a enervat un nene, nici nu-i pun adresa dar zicea el acolo pe blogul lui că nu înţelege de ce nu mai citim noi ăştia tinerii (studenţi în general) Sadoveanu etc. Pentru că unele cărţi se citesc la timpul lor! Bine, sunt multe lucruri ce mă enervează pe mine.. dar n-are rost să fac listă. Mai bine le uit.)
Am fost azi la Dunăre, mai exact la Cotul Pisicii. Cu D. şi Laurenţiu. Ei doi au pescuit, eu am citit cartea din care am scos dialogul cu pricina. A fost atât de drăguţ! Şi.. pentru prima oară, am pregătit eu carnea pentru grătar. Recunosc, e un lucru foarte scârbos.. dar la fel ca orice lucru..
Şi cam atât. Ah, grătarul a ieşit foarte piperat! :>
Noapte bună!

Piure de cartofi.

Pentru că nu o pot descrie, mi-am mâzgâlit starea.

Lighean cu săpun.

Am fost la Alex dimineaţă. Cică să învăţăm împreună (Acum îmi dau seama că am scris prea puţin despre Alex aici. Nici despre Anuţa şi Polly nu am scris.. nici despre Sim. Ciudat, căci ele sunt prezente constant în viaţa mea. Ele şi dearest D.)
Ne-am pregătit cu cafea. Dar nu orice fel de cafea.. Trebuia gândită bine chestia şi am ajuns la un hibrid gen nescafefrappe cu cola si cu nes. Am învăţat prea puţin, iar când Alecs a descoperit că are jocuri pe telefon.. aţa subţire ce ne ţinea legate de cursuri s-a rupt.
Mi-am luat catrafusele şi am fugit acasă. Deja consider că sunt pregătită pentru examenul de la pclp de mâine. VB und Fortran you can kiss maiass. Sheesh. *later edit: One can never be too prepared. So it’s a white night for me.
Sim a făcut 19 ani azi. Şi pentru că sunt în pană de bani i-am pictat crini mov pe un fond galben. Pe spate i-am scris un vers de Emil Brumaru: “Trei fluturi duc pe targă aroma unui crin. ” Interpretarea noastră..

Antonio Carlos Jobim – Corcovado
Noapte bună.