Muh eyez hurt.
Ştiu că mai mult ştiu ce nu vreau decât ştiu ce vreau, dar cui îi pasă? În ultimele două săptămâni am fost bolnavă de o boală grea. M-a întrerupt de la activităţile mele de zi cu zi. M-a ţintuit în pat pe timpul zilei şi în baruri pe timpul nopţii. M-a pus să visez şi am visat mult ca să fac treaba ca lumea.
Acum mi se pare că a mai trecut şi parcă am chef de învăţat dar parcă nu prea. Sper să nu mă apuce alte boli.
Am dat peste un paianjen aseară în camera mea. Eu zic că era văduvă neagră dar nimeni nu mă crede, ba chiar se fac glume pe seama sperieturii mele. Whatevăr. Iaste posibil băăăi. Uf.
Am ascultat Flogging Molly şi Dropkick Murphys până n-am mai ştiut de mine. Mulţumiiim. Irish punk rulez, yes it does Precious.
Sunt o adevărată scorpie şi nu ştiu cum de mă mai ţine Pământul. În weekend mă duc la mare. Sau aşa cică. Să videm cum stau treburili în lumea celor muncitori. Aaah, şi încă o chestie pentru moldovani! Nu vă mai ascundeţi accentul că sunteţi mai aiurea încercând să. Mkay?
Şi aici, nişte încercări de a o desena pe Roxa. Încercări eşuate, normal, pentru că de când m-am îmbolnăvit mi-o fugit talentul pi cari nu l-am avut. Oh well.
Shades of green 
leave a comment